Starea si resursele solului

Este stiut ca solul se formeaza si evolutioneaza în timp îndelungat – zaci si sute mii de ani. În Republica Moldova solurile sunt principala bogatie naturala, care se exprima prin fertilitatea si diversitatea lor.

Valoarea unui hectar de pamînt agricol a Republicii Moldova exprimata în bani este una dintre cele mai înalte din Europa. Solurile Moldovei dupa calitatea lor pot fi comparate cu cele mai bogate soluri din lume, ca exeplu, solurile din regiunea Crasnodar (Rusia) si California (SUA).

Conform acad. A.Ursu în stratul de 100 cm solurile noastre contin de la 150 pâna la 700 tone de humus la hectar. În învelisul de sol se contin (aproximativ): 1 miliard de tone de humus, 60 milioane tone de fosfor; 50 milioane tone de azot; 700 milioane tone de potasiu si cantitati considerabile de alte elemente necesare pentru plante.

Utilizarea resurselor de sol în Republica Moldova este unul din factorii decisivi pentru economia nationala.

Utilizarea fondului funciar se efectueaza în baza cadastrului funciar general si agricol si a monitoringului funciar. La 1 ianuarie 2003 suprafata terenurilor cu destinatie agricola a fost de 2 mln. 533,8 mii ha sau 74,9% din suprafata tarii. Terenurile arabile alcatuiesc 1 mln. 842,6 mii ha (54,5%), plantatiile multianuale – 300,8 mii ha (8,9%) dintre care: livezi – 137,5 mii ha (4,1%), vii – 152,8 mii ha (4,5%), pasuni – 379,7 mii ha (11,2%), fânete – 2,4 mii ha (0,1%), pârloaga – 8,3 mii ha (0,2%).

Actualmente fiecarui locuitor al Republicii Moldova îi revin numai 0,43 ha terenuri arabile, cota optima fiind considerata 0,60 ha.

Pe parcursul ultimilor 30 ani nota medie ponderata de bonitate a terenurilor agricole în republica a scazut cu 5 puncte si recent constituie 65 puncte, iar în raioanele Calarasi, Ungheni, Nisporeni – cu 10 puncte.

Starea actuala a învelisului de sol poate fi caracterizata prin suprafetele terenurilor cu diferite clase de bonitate.

Bonitatea solurilor din Republica Moldova

Clasa de bonitate	Nota de bonitate, puncte	Suprafata, mii ha	Cota din suprafata terenurilor agricole, %	Recolta grâului de toamna, q/ha
I	81-100	689	27	32-40
II	71-80	536	21	28-32
III	61-70	382	15	24-28
IV	51-60	382	15	20-24
V	41-50	303	9	16-20
VI	21-40	153	6	8-16
VII	<20	178	7	-
Media pe tara	65	2556	100	26

Sursa: Program complex pentru ameliorarea terenurilor degradate. Chisinau, 2003.

Starea actuala a fertilitatii efective a solurilor este nesatisfacatoare, iar pe cca 10% din terenurile agricole – critica. Deformarea asolamentelor (majorarea cotei culturilor prasitoare si micsorarea suprafetei ocupate cu culturi leguminoase), micsorarea volumului de îngrasaminte organice de 20-30 ori, celor minerale de 15-20 ori, au condus la formarea unui bilant profund negativ al humusului si elementelor biofile în soluri si la degradarea biologica a lor.

În anul 2002 în mediu s-au încorporat în sol circa 200 kg/ha gunoi de grajd, cantitatea optima fiind de 10 t/ha. Suprafata ierburilor perene în ultimii 12-15 ani s-a micsorat de la 180-200 mii ha pâna la 45-50 mii ha. Ca rezultat bilantul humusului este negativ – minus 0,6 – 0,8 t/ha. Pierderile anuale de humus prin eroziune constituie circa 600 mii tone, sau 0,3 t/ha.

Actualmente din elementele nutritive în prim minim este azotul, care limiteaza obtinerea recoltelor înalte de calitate superioara. În anul 2003 nivelului optim de rezerve a azotului mineral (N-NO 3 ) în sol (110-140 kg/ha) corespundeau numai 2-5% din teritoriile cercetate.

A doilea element dupa importanta nutritiva este fosforul. Continutul de fosfor mobil în solurile noastre constituie 1,8-2,1 mg/100 g de sol si se afla la granita între gradatiile scazut si moderat. Regimul potasiului – a treilea element nutritiv este favorabil obtinerii recoltelor înalte pe 90% din terenurile agricole.

Fertilitatea solului scade treptat, se intensifica fenomenele de „seceta” si de desertificare.

În baza analizei datelor Cadastrului Funciar din 1989 si 2003 au fost facute urmatoarele concluzii:

•  cota terenurilor utilizate la arabil si pentru plantatii pomiviticole este inadmisibil de mare – 63,6 % din suprafata totala a fondului funciar, ceea ce nu permite mentinerea unui echilibru ecologic ;

•  în rezultatul reformei funciare a devenit imposibila efectuarea lucrarilor de protectie, ameliorare si utilizare durabila a solurilor, cauza principala fiind privatizarea si segmentarea puternica a terenurilor, folosirea nerationala si altele.

•  defrisarea pe parcursul reformei funciare a circa 110 mii ha de plantatii multianuale ce a condus la micsorarea diversitatii biologice si a potentialului de depozitare a carbonului din atmosfera în forma de masa lemnoasa.

Care sunt posibilitatile de mentinere si sporire a fertilitatii solului? Credem ca principalele din acestea sunt:

•  utilizarea si încorporarea în sol a 6-7 mln t îngrasaminte organice;

•  majorarea cotei culturilor leguminoase în asolamentele de câmp pâna la 20-25% cu acumularea în sol în mediu a 30-35 kg/ha azot;

•  aplicarea sistemului optim de îngrasaminte minerale de 236 mii t substanta activa, inclusiv circa 100 mii t azot, 91 mii t fosfor si 45 mii t potasiu.

Implementarea complexului de masuri în practica agricola va asigura conservarea si sporirea fertilitatii solurilor, obtinerea recoltelor scontate si protectia mediului.