Planeta Mercur
Mercur este cea mai apropiata planeta de Soare si a opta ca marime. Aceasta planeta este mai mica in diametru chiar si decat Ganymede si Titan si este rareori vazuta datorita luminozitatii soarelui.In mitologia romana, Mercur este zeul comertului, fiind echivalentul lui Hermes in mitologia greaca.
Mercur a fost "vizitat" de o singura naveta spatiala, Mariner 10. Aceasta a survolat planeta de trei ori intre 1974 si 1975. Cu toate acestea doar 45% din suprafata sa a fost cartografiata (si, din pacate, este prea aproape de Soare pentru a fi efectuate masuratori sigure).
Variatia temperaturii la suprafata planetei este cea mai mare din intregul sistem solar, temperaturile atingand valori intre 90 K si 700 K.
Interiorul planetei este dominat de un miez de fier cu o raza de 1800-1900 km. Patura esterioara este alcatuita, ca si in cazul Terrei, din roca si groasa de 500-600 km.
Aceasta mica lume este acoperita de cratere si arata asemanator lunii noastre. Atmosfera este foarte rarefiata, aproape inexistenta, si este alcatuita din praful de la suprafata ridicat de catre vantul solar.
SURSA 02
Mercur este cea mai apropiata planeta de Soare, este si cea mai mica dintre planete. Ea are un relief de tip lunar , cu numeroase cratere semne ale unei activitatii vulcanice, in trecut depresiunii, ridica-turii, folii, munti nu prea inalti , atmosfera rarefianta , magnetosfera
nucleu din fier.
Din cauza temperaturii si a dilatatiilor puternice aici nu prea exista viata.
Mercur este cea mai apropiata planeta de Soare si a 8-a ca marime. Mercur este mai redusa ca diametru chiar decat Ganymede si Titan dar e mai masiva.
orbita: 57,910,000 km (0.38 UA) de Soare
diametru: 4,880 km
masa: 3.30e23 kg
În mitologia romana Mercur e considerat zeul comertului, calatorilor, echivalentul roman al zeului Hermes, mesagerul Zeilor. Numele se datoreaza probabil miscarii rapide a planetei.
Mercur e cunoscut din timpul sumerienilor (mileniul 3 inainte de Cristos). A primit doua nume din partea grecilor: Apollo ca stea a diminetii si Hermes ca stea a serii. Astronomii greci stiau totusi ca e vorba de un singur astru. Heraclit credea ca Mercur si Venus orbiteaza Soarele, nu Pamantul.
Mercur a fost vizitat de o singura naveta spatiala, Mariner 10. Ea a zburat de trei ori, in 1974 si 1975. Doar 45% din suprafata a fost studiata si, din nefericire, este prea aproape de Soare pentru a obtine imagini cu HST.
Mercur are o orbita puternic excentrica; la periheliu e la doar 46 milioane km de Soare dar la afeliu este la 70 milioane Km. Periheliul are o miscare de rotatia foarte lenta. Astronomii din sec.19 au facut observatii foarte precise ale parametrilor orbitali ai lui Mercur dar nu i-au putut explica folosind mecanica newtoniana. Diferentele minore intre valorile obtinute si cele prezise au constituit o problema un timp indelungat. Se credea ca o alta planeta (numita Vulcan) exista in apropierea lui Mercur. Raspunsul real s-a dovedit a fi mai dramatic insa: Teoria Relativitatii Generalizata a lui Einstein! Explicarea cu ajutorul acesteia a miscarii lui Mercur a contribuit decisiv la acceptarea teoriei.
Pana in 1962 se credea ca “ziua" lui Mercur coincide cu “anul" sau, si ca se afla tot impul cu aceeasi parte spre Soare tot timpul, precum Luna fata de Pamant. Presupunerea s-a dovedit falsa in 1965 cu ajutorul radarelor doppler. Se stie ca Mercur se roteste de trei ori in 2 ani. Mercur este singurul corp din sistemul solar care are o rezonanta orbitala/rotationala cu o ratie diferita de 1:1.
Acest fapt si excentricitatea puternica a lui Mercur produce efecte ciudate pentru un observator al suprafetei lui Mercur. La anumite longitudini un observator vede Soarele rasaring si apoi i se pare ca acesta creste in diametru pe masura ce se deplaseaza spre zenit. Acolo unde Soarele pare ca se opreste, efectul se inverseaza si acum pare ca el descreste ca dimensiuni. Toate acestea in timp ce stelele se misca de 3 ori mai repede pe cer. Observatori aflati in alte locatii sunt martorii altor imagini, la fel de ciudate insa.
Temperatura variaza pe Mercur intre 90 K si 700 K. Temperatura pe Venus e usor mai ridicata dar foarte stabila.
Mercur se aseamana destul de mult cu Luna: suprafata sa e puternic afectata de cratere si foarte veche; nu are placi tectonice. Pe de alta parte, Mercur este mult mai densa decat Luna (5.43 gm/cm3 fata de 3.34). Mercur e a doua planeta (mare) ca densitate in sistemul solar, dupa Pamant. De fapt , densitatea Pamantului se datoreaza si compresiei gravitationale. Fara aceasta, Mercur ar fi cea mai densa planeta din sistemul solar. Asta indica prezenta unui nucleu de fier mai mare decat al Pamantului. Stratul de silicat este probabil destul de redus.
Mercur are in interior pe o raza de1800-1900 km fier. Învelisul de silicat are doar 500-600 Km. Partial, interiorul este topit.
Mercur are o atmosfera ingusta, formata din atomi adusi de vantul solar. Pentru ca Mercur e asa de fierbinte, acesti atomi ajung rapid in spatiu. Spre deosebire de Pamant si de Venus, atmosfera sa nu este asa de stabila.
Suprafata lui Mercury evidentiaza numeroase santuri, unele de sute de km lungime si de pana la 3 km latime. Unele traverseaza cratere si par sa fi fost formate prin compresie. Se estimeaza ca suprafata lui Mercur s-a restrans cu 0.1% (1 km din raza planetei).
Una din cele mai ample formatiuni de pe Mercur este Bazinul Caloris Basin are cam 1300 km in diametru. Este similar bazinelor de pe Luna. Asemenea acestora, a fost probabil provocat de un puternic impact din istoria sistemului solar. Acesta a provocat probabil si formele ciudate din partea opusa a planetei (stanga).
Înafara terenului afectat de cratere, exista pe Mercur si suprafete relativ plane. Sunt explicabile ca rezultat al actiunii unor cratere.
O analiza mai noua a datelor luate de Mariner dovedeste prezenta unei activitati vulcanice recente. Dar e nevoie de date suplimentare pentru a confirma aceasta ipoteza.
Surprinzator, observatii ale Polului Nord al lui Mercur evidentiaza prezenta ghetii in anumite cratere.
Mercur are un camp magnetic redus ca intensitate, cam 1% din cel al Pamantului.
Mercur nu are sateliti.
Mercur e adesea vizibil cu ochiul liber, insa se afla aproape de Soare.
In 1974 naveta Mariner 10 viziteaza planeta Mercur Mariner 10, naveta americana de explorare, fara echipaj uman, lansata de NASA in noiembrie 1973, devine prima naveta spatiala care a vizitat planeta Mercur, trimitand pe Pamant imagini cu prim-planuri ale corpului ceresc, care de obicei e intunecat, din cauza apropierii de soare. Mariner 10 vizitase cu opt saptamani in urma planeta Venus, insa doar in scopul de a utiliza gravitatia acestei planete pentru a o catapulta catre cea mai apropiata planeta fata de soare. In cele trei vizite ale planetei Mercur, intre 1974 si 1975, naveta NASA a facut imagini detaliate ale planetei si a reusit sa cartografieze aproximativ 35 la suta din suprafata acesteia, care prezinta numeroase cratere, fiind asemanatoare celei a Lunii. Mercur este a penultima planeta ca marime din sistemul solar si face o orbita completa in jurul soarelui in 88 de zile terestre. Datele trimise de Mariner 10 au demontat teoria potrivit careia planeta nu se invarte in jurul axei sale. De fapt, planeta are o perioada de rotatie foarte lenta care se intinde de-a lungul a 58 de zile terestre. Mercur este o lume fara apa, fara aer, care fie se incinge, fie ingheata, pe masura ce se roteste. Temperatura suprafetei planetei Mercur variaza intre 800 de grade Fahrenheit, cand este cu fata spre Soare si -279 de grade, cand este cu fata indreptata spre partea opusa. Planeta nu are nici un satelit cunoscut. Mariner 10 este singura naveta spatiala creata de om care a vizitat Mercurul pana in prezent.
SURSA 03
Mercur este planeta cea mai apropiata de Soare, orbitandu-l o data la fiecare 88 zile. Luminozitatea sa variaza intre -2,0 si 5,5 in magnitudine aparenta, dar nu este usor de vazut fiindca cea mai mare separare angulara (cea mai mare elongatie) fata de Soare este de doar 28,3°, insemnand ca se poate vedea doar imediat dupa apusul Soarelui. Planeta ramane inca intr-o relativa obscuritate fiindca, in comparatie cu celelalte planete, putine lucruri se stiu despre ea: singura nava spatiala care s-a apropiat de Mercur a fost Mariner 10 (1974-1975), care a cartografiat doar 40%-45% din suprafata planetei.
Fizic, planeta Mercur este similara in aparenta cu Luna fiindca este brazdata de cratere. Ea nu are sateliti naturali si nici atmosfera reala. Planeta are un nucleu mare de fier care genereaza un camp magnetic de 100 de ori mai slab decat cel al Pamantului. Temperatura la suprafata planetei Mercur variaza de la aproximativ 90 K pana la 700 K, punctul subsolar fiind cel mai fierbinte si fundul craterelor de langa poli fiind punctele cele mai reci.
Observatii inregistrate ale planetei Mercur dateaza din vremea sumerienilor, in al treilea mileniu inaintea erei noastre. Romanii au numit planeta dupa zeul mesager Mercur (in Grecia Hermes, in Babilonia Nabu), probabil datorita miscarii aparent rapide pe cerul crepuscular. Simbolul astronomic pentru Mercur este o versiune stilizata a capului zeului avand o palarie cu aripi, pe un caduceu, un antic simbol astrologic. Înainte de secolul 5 i.e.n., astronomii greci credeau ca planeta e formata din doua obiecte separate: una vizibila doar la rasarit si cealalta vizibila doar la apus. În India, planeta a fost denumita Budha, dupa fiul Chandrei (al Lunii). Culturile chineza, coreana, japoneza si vietnameza fac referiri la planeta Mercur sub denumirea de Steaua apei, denumire bazata pe cele Cinci Elemente.
Date despre Mercur
* Raza ecuatoriala = 2.443 km (38,25% din raza Pamantului)
* Înclinare ecuatoriala = 36"
* Masa = 3,28 × 1023 kg (5,5% din masa Pamantului)
* Densitate medie = 5.400 kg/m3
* Perioada de rotatie = 58 zile 14 h
* Distanta medie a orbitei = 57.909.400 km (0,3871 ua)
* Perioada orbitala = 88 zile
* Excentricitatea orbitei = 0,206
* Înclinarea orbitei = 7°
* Nr. de sateliti = 0
Mercur este una din cele patru planete terestre, insemnand ca este un corp pietros, ca si Pamantul. Este cea mai mica dintre cele patru, cu un diametru de 4879 km la ecuator si ca si compozitie are aproximativ 70% metal si 30% silicati. Ca densitate, Mercur este pe locul doi in Sistemul Solar, cu 5430 kg/m³, cu putin mai mica decat cea a Pamantului.
1.Crusta - 100-200 km grosime
2.Manta - 600 km grosime
3.Nucleu - 3.600 km diametru
Densitatea mare a planetei Mercur poate fi utilizata pentru a arata detalii despre structura sa interna. În timp ce densitatea mare a Pamantului rezulta partial din comprimarea nucleului, Mercur este mult mai mica si regiunile sale interne nu sunt atat de comprimate. Asadar, pentru ca ea sa aiba o densitate atat de mare, nucleul sau trebuie sa fie mare si bogat in fier. Geologii estimeaza ca nucleul planetei Mercur ocupa aproximativ 42% din volumul sau (nucleul Pamantului ocupa aproximativ 17% din volumul sau).
Deasupra nucleului este mantaua care are 600 km grosime. Se crede ca in trecutul planetei Mercur, un impact catastrofal a avut loc, fiind lovita de un corp cu diametrul de cateva sute de kilometri care a catapultat mare parte din mantaua originala, rezultant o manta relativ subtire in comparatie cu nucleul ei mare, dar exista si teorii alternative care sunt discutate mai jos.
Se crede ca planeta Mercur are o crusta in jur de 100-200 km grosime. O trasatura distinctiva a planetei Mercur este ca are foarte multe rifturi, unele extinzandu-se pe sute de kilometri. Se crede ca acestea s-au format in timp ce nucleul si mantaua planetei s-au racit si s-au contractat dupa ce crusta s-a solidificat. Planeta Mercur are un continut de fier mai mare decat oricare alta planeta majora din sistemul nostru solar. Mai multe teorii au fost propuse pentru a explica metalicitatea mare a planetei. Cea mai acceptata dintre teorii este cea conform careia Mercur avea de la inceput o proportie a metalo-silicatilor similara cu meteoritii de condrita si o masa de aproximativ 2,25 ori mai mare decat masa curenta dar la inceputurile istoriei sistemului solar, planeta Mercur a fost lovita de un planetoid avand aproximativ 1/6 din masa sa. Impactul ar fi indepartat mare parte din crusta si manta, lasand nucleul in urma. O teorie similara a fost propusa pentru a explica formarea Lunii.
O alta teorie spune ca Mercur s-ar fi format din nebuloasa solara inainte ca energia eliberata de Soare sa se stabilizeze. Planeta ar fi avut initial de doua ori masa prezenta. Dar protosteaua s-a contractat, temperaturile in preajma planetei Mercur puteau sa ajunga la 2.500-3.500 K, posibil chiar sa fi ajuns la 10.000 K. Mare parte din rocile de la suprafata ar fi putut sa fie vaporizate la astfel de temperaturi, formand o atmosfera de “vapori de roca" care ar fi putut sa fie dusi mai departe de vantul solar.
O a treia teorie sugereaza ca nebuloasa solara a cauzat o forta de frecare cu particulele din care se facea acretia planetei Mercur, ceea ce inseamna ca particulele mai usoare s-au pierdut din materialul de acretie. Fiecare din aceste teorii prezice o alta compozitie a suprafetei planetei si doua viitoare misiuni spatiale, Messenger si BepiColombo vor face observatii si vor testa teoriile.
Suprafata
Suprafata planetei Mercur este foarte similara in aparenta cu cea a Lunii, pe ea existand campii intinse gen “mare" (numele de mare a fost dat de observatorii din antichitate care credeau ca petele negre de pe suprafata Lunii sunt mari si oceane iar partile luminoase sunt continente) si cratere numeroase, indicand ca planeta este geologic inactiva de miliarde de ani. Numarul mic de misiuni fara echipaj spre Mercur dovedesc ca geologia acestei planete este cea mai putin inteleasa dintre planetele terestre.
Bazinul Caloris de pe Mercur este unul din cele mai mari cratere de impact din Sistemul Solar
În timpul si la scurt timp dupa formarea planetei Mercur, ea a fost puternic bombardata de comete si asteroizi pentru o perioada care s-a sfarsit acum 3,8 miliarde de ani. În timpul acestei perioade de intensa formare a craterelor, planeta a primit impacturi pe toata suprafata sa, aceste impacturi fiind facilitate de lipsa unei atmosfere care sa incetineasca acele corpuri. În acest timp planeta a fost activa vulcanic, bazine cum ar fi Bazinul Caloris au fost umplute cu magma din interiorul planetei, care a produs campii similare cu marile gasite pe Luna.
Craterele de pe Mercur variaza in diametru de la cativa metri pana la cateva sute de kilometri in diametru. Cel mai mare crater cunoscut este gigantul Bazin Caloris, cu un diametru de 1300 km. Impactul care a dat nastere Bazinului Caloris a fost atat de puternic incat a cauzat eruptii de lava si a lasat un inel concentric de peste 2 km inaltime inconjurand craterul de impact. La antipodul Bazinului Caloris este o regiune intinsa stranie si deluroasa numita “Terenul Straniu". Se crede ca valurile de soc de la impact au calatorit in jurul planetei si, cand s-au intalnit la antipodul bazinului (180°, pe partea cealalta), tensiunile mari au cauzat fracturi extensive ale suprafetei. Alternativ, s-a sugerat ca acest teren s-ar fi putut forma ca rezultat al convergentei materialului expulzat la antipodul bazinului.
Asa numitul "Teren Straniu" a fost creat de Bazinul Caloris la punctul antipodal al planetei
Campiile planetei Mercur au doua varste distincte: campiile mai tinere sunt mai putin craterate si probabil au fost create cand rauri de lava au ingropat terenul de timpuriu. O trasatura neobisnuita a suprafetei planetei este existenta cutelor de compresie care se intersecteaza pe campii. Se crede ca in timp ce interiorul planetei se racea, s-a contractat si suprafata sa a inceput sa se deformeze. Cutele pot fi vazute deasupra altor trasaturi, cum ar fi cratere si campii mai netede, indicand ca ele sunt mai recente. Suprafata planetei Mercur este de asemenea indoita de bombarile mareice cauzate de Soare – mareele provocate de Soare pe Mercur sunt cu aproximativ 17% mai puternice decat cele provocate de Luna pe Pamant.
Ca si suprafata Lunii, suprafata planetei Mercur a suferit efectele proceselor de eroziune cosmica. Vantul solar si impacturile cu micrometeoriti pot sa mareasca albedoul si sa altereze proprietatile reflectorizante ale suprafetei.
Temperatura medie la suprafata planetei Mercur este de 452 K (179° C) dar variaza intre 90 K (-183° C) si 700 K (427° C), din cauza lipsei atmosferei; in comparatie, temperatura pe Pamant variaza cam 80 K. Lumina solara pe suprafata planetei Mercur este de 6,5 ori mai intensa decat pe Pamant, cu o valoare a constantei solare de 9,13 kW/m².
Mercur este cea mai apropiata planeta de Soare si a opta ca marime. Aceasta planeta este mai mica in diametru chiar si decat Ganymede si Titan si este rareori vazuta datorita luminozitatii soarelui.
In mitologia romana, Mercur este zeul comertului, fiind echivalentul lui Hermes in mitologia greaca.
Mercur a fost "vizitat" de o singura naveta spatiala, Mariner 10. Aceasta a survolat planeta de trei ori intre 1974 si 1975. Cu toate acestea doar 45% din suprafata sa a fost cartografiata (si, din pacate, este prea aproape de Soare pentru a fi efectuate masuratori sigure).
Variatia temperaturii la suprafata planetei este cea mai mare din intregul sistem solar, temperaturile atingand valori intre 90 K si 700 K.
Interiorul planetei este dominat de un miez de fier cu o raza de 1800-1900 km. Patura esterioara este alcatuita, ca si in cazul Terrei, din roca si groasa de 500-600 km.
Aceasta mica lume este acoperita de cratere si arata asemanator lunii noastre. Atmosfera este foarte rarefiata, aproape inexistenta, si este alcatuita din praful de la suprafata ridicat de catre vantul solar.
SURSA 02
Mercur este cea mai apropiata planeta de Soare, este si cea mai mica dintre planete. Ea are un relief de tip lunar , cu numeroase cratere semne ale unei activitatii vulcanice, in trecut depresiunii, ridica-turii, folii, munti nu prea inalti , atmosfera rarefianta , magnetosfera
nucleu din fier.
Din cauza temperaturii si a dilatatiilor puternice aici nu prea exista viata.
Mercur este cea mai apropiata planeta de Soare si a 8-a ca marime. Mercur este mai redusa ca diametru chiar decat Ganymede si Titan dar e mai masiva.
orbita: 57,910,000 km (0.38 UA) de Soare
diametru: 4,880 km
masa: 3.30e23 kg
În mitologia romana Mercur e considerat zeul comertului, calatorilor, echivalentul roman al zeului Hermes, mesagerul Zeilor. Numele se datoreaza probabil miscarii rapide a planetei.
Mercur e cunoscut din timpul sumerienilor (mileniul 3 inainte de Cristos). A primit doua nume din partea grecilor: Apollo ca stea a diminetii si Hermes ca stea a serii. Astronomii greci stiau totusi ca e vorba de un singur astru. Heraclit credea ca Mercur si Venus orbiteaza Soarele, nu Pamantul.
Mercur a fost vizitat de o singura naveta spatiala, Mariner 10. Ea a zburat de trei ori, in 1974 si 1975. Doar 45% din suprafata a fost studiata si, din nefericire, este prea aproape de Soare pentru a obtine imagini cu HST.
Mercur are o orbita puternic excentrica; la periheliu e la doar 46 milioane km de Soare dar la afeliu este la 70 milioane Km. Periheliul are o miscare de rotatia foarte lenta. Astronomii din sec.19 au facut observatii foarte precise ale parametrilor orbitali ai lui Mercur dar nu i-au putut explica folosind mecanica newtoniana. Diferentele minore intre valorile obtinute si cele prezise au constituit o problema un timp indelungat. Se credea ca o alta planeta (numita Vulcan) exista in apropierea lui Mercur. Raspunsul real s-a dovedit a fi mai dramatic insa: Teoria Relativitatii Generalizata a lui Einstein! Explicarea cu ajutorul acesteia a miscarii lui Mercur a contribuit decisiv la acceptarea teoriei.
Pana in 1962 se credea ca “ziua" lui Mercur coincide cu “anul" sau, si ca se afla tot impul cu aceeasi parte spre Soare tot timpul, precum Luna fata de Pamant. Presupunerea s-a dovedit falsa in 1965 cu ajutorul radarelor doppler. Se stie ca Mercur se roteste de trei ori in 2 ani. Mercur este singurul corp din sistemul solar care are o rezonanta orbitala/rotationala cu o ratie diferita de 1:1.
Acest fapt si excentricitatea puternica a lui Mercur produce efecte ciudate pentru un observator al suprafetei lui Mercur. La anumite longitudini un observator vede Soarele rasaring si apoi i se pare ca acesta creste in diametru pe masura ce se deplaseaza spre zenit. Acolo unde Soarele pare ca se opreste, efectul se inverseaza si acum pare ca el descreste ca dimensiuni. Toate acestea in timp ce stelele se misca de 3 ori mai repede pe cer. Observatori aflati in alte locatii sunt martorii altor imagini, la fel de ciudate insa.
Temperatura variaza pe Mercur intre 90 K si 700 K. Temperatura pe Venus e usor mai ridicata dar foarte stabila.
Mercur se aseamana destul de mult cu Luna: suprafata sa e puternic afectata de cratere si foarte veche; nu are placi tectonice. Pe de alta parte, Mercur este mult mai densa decat Luna (5.43 gm/cm3 fata de 3.34). Mercur e a doua planeta (mare) ca densitate in sistemul solar, dupa Pamant. De fapt , densitatea Pamantului se datoreaza si compresiei gravitationale. Fara aceasta, Mercur ar fi cea mai densa planeta din sistemul solar. Asta indica prezenta unui nucleu de fier mai mare decat al Pamantului. Stratul de silicat este probabil destul de redus.
Mercur are in interior pe o raza de1800-1900 km fier. Învelisul de silicat are doar 500-600 Km. Partial, interiorul este topit.
Mercur are o atmosfera ingusta, formata din atomi adusi de vantul solar. Pentru ca Mercur e asa de fierbinte, acesti atomi ajung rapid in spatiu. Spre deosebire de Pamant si de Venus, atmosfera sa nu este asa de stabila.
Suprafata lui Mercury evidentiaza numeroase santuri, unele de sute de km lungime si de pana la 3 km latime. Unele traverseaza cratere si par sa fi fost formate prin compresie. Se estimeaza ca suprafata lui Mercur s-a restrans cu 0.1% (1 km din raza planetei).
Una din cele mai ample formatiuni de pe Mercur este Bazinul Caloris Basin are cam 1300 km in diametru. Este similar bazinelor de pe Luna. Asemenea acestora, a fost probabil provocat de un puternic impact din istoria sistemului solar. Acesta a provocat probabil si formele ciudate din partea opusa a planetei (stanga).
Înafara terenului afectat de cratere, exista pe Mercur si suprafete relativ plane. Sunt explicabile ca rezultat al actiunii unor cratere.
O analiza mai noua a datelor luate de Mariner dovedeste prezenta unei activitati vulcanice recente. Dar e nevoie de date suplimentare pentru a confirma aceasta ipoteza.
Surprinzator, observatii ale Polului Nord al lui Mercur evidentiaza prezenta ghetii in anumite cratere.
Mercur are un camp magnetic redus ca intensitate, cam 1% din cel al Pamantului.
Mercur nu are sateliti.
Mercur e adesea vizibil cu ochiul liber, insa se afla aproape de Soare.
In 1974 naveta Mariner 10 viziteaza planeta Mercur Mariner 10, naveta americana de explorare, fara echipaj uman, lansata de NASA in noiembrie 1973, devine prima naveta spatiala care a vizitat planeta Mercur, trimitand pe Pamant imagini cu prim-planuri ale corpului ceresc, care de obicei e intunecat, din cauza apropierii de soare. Mariner 10 vizitase cu opt saptamani in urma planeta Venus, insa doar in scopul de a utiliza gravitatia acestei planete pentru a o catapulta catre cea mai apropiata planeta fata de soare. In cele trei vizite ale planetei Mercur, intre 1974 si 1975, naveta NASA a facut imagini detaliate ale planetei si a reusit sa cartografieze aproximativ 35 la suta din suprafata acesteia, care prezinta numeroase cratere, fiind asemanatoare celei a Lunii. Mercur este a penultima planeta ca marime din sistemul solar si face o orbita completa in jurul soarelui in 88 de zile terestre. Datele trimise de Mariner 10 au demontat teoria potrivit careia planeta nu se invarte in jurul axei sale. De fapt, planeta are o perioada de rotatie foarte lenta care se intinde de-a lungul a 58 de zile terestre. Mercur este o lume fara apa, fara aer, care fie se incinge, fie ingheata, pe masura ce se roteste. Temperatura suprafetei planetei Mercur variaza intre 800 de grade Fahrenheit, cand este cu fata spre Soare si -279 de grade, cand este cu fata indreptata spre partea opusa. Planeta nu are nici un satelit cunoscut. Mariner 10 este singura naveta spatiala creata de om care a vizitat Mercurul pana in prezent.
SURSA 03
Mercur este planeta cea mai apropiata de Soare, orbitandu-l o data la fiecare 88 zile. Luminozitatea sa variaza intre -2,0 si 5,5 in magnitudine aparenta, dar nu este usor de vazut fiindca cea mai mare separare angulara (cea mai mare elongatie) fata de Soare este de doar 28,3°, insemnand ca se poate vedea doar imediat dupa apusul Soarelui. Planeta ramane inca intr-o relativa obscuritate fiindca, in comparatie cu celelalte planete, putine lucruri se stiu despre ea: singura nava spatiala care s-a apropiat de Mercur a fost Mariner 10 (1974-1975), care a cartografiat doar 40%-45% din suprafata planetei.
Fizic, planeta Mercur este similara in aparenta cu Luna fiindca este brazdata de cratere. Ea nu are sateliti naturali si nici atmosfera reala. Planeta are un nucleu mare de fier care genereaza un camp magnetic de 100 de ori mai slab decat cel al Pamantului. Temperatura la suprafata planetei Mercur variaza de la aproximativ 90 K pana la 700 K, punctul subsolar fiind cel mai fierbinte si fundul craterelor de langa poli fiind punctele cele mai reci.
Observatii inregistrate ale planetei Mercur dateaza din vremea sumerienilor, in al treilea mileniu inaintea erei noastre. Romanii au numit planeta dupa zeul mesager Mercur (in Grecia Hermes, in Babilonia Nabu), probabil datorita miscarii aparent rapide pe cerul crepuscular. Simbolul astronomic pentru Mercur este o versiune stilizata a capului zeului avand o palarie cu aripi, pe un caduceu, un antic simbol astrologic. Înainte de secolul 5 i.e.n., astronomii greci credeau ca planeta e formata din doua obiecte separate: una vizibila doar la rasarit si cealalta vizibila doar la apus. În India, planeta a fost denumita Budha, dupa fiul Chandrei (al Lunii). Culturile chineza, coreana, japoneza si vietnameza fac referiri la planeta Mercur sub denumirea de Steaua apei, denumire bazata pe cele Cinci Elemente.
Date despre Mercur
* Raza ecuatoriala = 2.443 km (38,25% din raza Pamantului)
* Înclinare ecuatoriala = 36"
* Masa = 3,28 × 1023 kg (5,5% din masa Pamantului)
* Densitate medie = 5.400 kg/m3
* Perioada de rotatie = 58 zile 14 h
* Distanta medie a orbitei = 57.909.400 km (0,3871 ua)
* Perioada orbitala = 88 zile
* Excentricitatea orbitei = 0,206
* Înclinarea orbitei = 7°
* Nr. de sateliti = 0
Mercur este una din cele patru planete terestre, insemnand ca este un corp pietros, ca si Pamantul. Este cea mai mica dintre cele patru, cu un diametru de 4879 km la ecuator si ca si compozitie are aproximativ 70% metal si 30% silicati. Ca densitate, Mercur este pe locul doi in Sistemul Solar, cu 5430 kg/m³, cu putin mai mica decat cea a Pamantului.
1.Crusta - 100-200 km grosime
2.Manta - 600 km grosime
3.Nucleu - 3.600 km diametru
Densitatea mare a planetei Mercur poate fi utilizata pentru a arata detalii despre structura sa interna. În timp ce densitatea mare a Pamantului rezulta partial din comprimarea nucleului, Mercur este mult mai mica si regiunile sale interne nu sunt atat de comprimate. Asadar, pentru ca ea sa aiba o densitate atat de mare, nucleul sau trebuie sa fie mare si bogat in fier. Geologii estimeaza ca nucleul planetei Mercur ocupa aproximativ 42% din volumul sau (nucleul Pamantului ocupa aproximativ 17% din volumul sau).
Deasupra nucleului este mantaua care are 600 km grosime. Se crede ca in trecutul planetei Mercur, un impact catastrofal a avut loc, fiind lovita de un corp cu diametrul de cateva sute de kilometri care a catapultat mare parte din mantaua originala, rezultant o manta relativ subtire in comparatie cu nucleul ei mare, dar exista si teorii alternative care sunt discutate mai jos.
Se crede ca planeta Mercur are o crusta in jur de 100-200 km grosime. O trasatura distinctiva a planetei Mercur este ca are foarte multe rifturi, unele extinzandu-se pe sute de kilometri. Se crede ca acestea s-au format in timp ce nucleul si mantaua planetei s-au racit si s-au contractat dupa ce crusta s-a solidificat. Planeta Mercur are un continut de fier mai mare decat oricare alta planeta majora din sistemul nostru solar. Mai multe teorii au fost propuse pentru a explica metalicitatea mare a planetei. Cea mai acceptata dintre teorii este cea conform careia Mercur avea de la inceput o proportie a metalo-silicatilor similara cu meteoritii de condrita si o masa de aproximativ 2,25 ori mai mare decat masa curenta dar la inceputurile istoriei sistemului solar, planeta Mercur a fost lovita de un planetoid avand aproximativ 1/6 din masa sa. Impactul ar fi indepartat mare parte din crusta si manta, lasand nucleul in urma. O teorie similara a fost propusa pentru a explica formarea Lunii.
O alta teorie spune ca Mercur s-ar fi format din nebuloasa solara inainte ca energia eliberata de Soare sa se stabilizeze. Planeta ar fi avut initial de doua ori masa prezenta. Dar protosteaua s-a contractat, temperaturile in preajma planetei Mercur puteau sa ajunga la 2.500-3.500 K, posibil chiar sa fi ajuns la 10.000 K. Mare parte din rocile de la suprafata ar fi putut sa fie vaporizate la astfel de temperaturi, formand o atmosfera de “vapori de roca" care ar fi putut sa fie dusi mai departe de vantul solar.
O a treia teorie sugereaza ca nebuloasa solara a cauzat o forta de frecare cu particulele din care se facea acretia planetei Mercur, ceea ce inseamna ca particulele mai usoare s-au pierdut din materialul de acretie. Fiecare din aceste teorii prezice o alta compozitie a suprafetei planetei si doua viitoare misiuni spatiale, Messenger si BepiColombo vor face observatii si vor testa teoriile.
Suprafata
Suprafata planetei Mercur este foarte similara in aparenta cu cea a Lunii, pe ea existand campii intinse gen “mare" (numele de mare a fost dat de observatorii din antichitate care credeau ca petele negre de pe suprafata Lunii sunt mari si oceane iar partile luminoase sunt continente) si cratere numeroase, indicand ca planeta este geologic inactiva de miliarde de ani. Numarul mic de misiuni fara echipaj spre Mercur dovedesc ca geologia acestei planete este cea mai putin inteleasa dintre planetele terestre.
Bazinul Caloris de pe Mercur este unul din cele mai mari cratere de impact din Sistemul Solar
În timpul si la scurt timp dupa formarea planetei Mercur, ea a fost puternic bombardata de comete si asteroizi pentru o perioada care s-a sfarsit acum 3,8 miliarde de ani. În timpul acestei perioade de intensa formare a craterelor, planeta a primit impacturi pe toata suprafata sa, aceste impacturi fiind facilitate de lipsa unei atmosfere care sa incetineasca acele corpuri. În acest timp planeta a fost activa vulcanic, bazine cum ar fi Bazinul Caloris au fost umplute cu magma din interiorul planetei, care a produs campii similare cu marile gasite pe Luna.
Craterele de pe Mercur variaza in diametru de la cativa metri pana la cateva sute de kilometri in diametru. Cel mai mare crater cunoscut este gigantul Bazin Caloris, cu un diametru de 1300 km. Impactul care a dat nastere Bazinului Caloris a fost atat de puternic incat a cauzat eruptii de lava si a lasat un inel concentric de peste 2 km inaltime inconjurand craterul de impact. La antipodul Bazinului Caloris este o regiune intinsa stranie si deluroasa numita “Terenul Straniu". Se crede ca valurile de soc de la impact au calatorit in jurul planetei si, cand s-au intalnit la antipodul bazinului (180°, pe partea cealalta), tensiunile mari au cauzat fracturi extensive ale suprafetei. Alternativ, s-a sugerat ca acest teren s-ar fi putut forma ca rezultat al convergentei materialului expulzat la antipodul bazinului.
Asa numitul "Teren Straniu" a fost creat de Bazinul Caloris la punctul antipodal al planetei
Campiile planetei Mercur au doua varste distincte: campiile mai tinere sunt mai putin craterate si probabil au fost create cand rauri de lava au ingropat terenul de timpuriu. O trasatura neobisnuita a suprafetei planetei este existenta cutelor de compresie care se intersecteaza pe campii. Se crede ca in timp ce interiorul planetei se racea, s-a contractat si suprafata sa a inceput sa se deformeze. Cutele pot fi vazute deasupra altor trasaturi, cum ar fi cratere si campii mai netede, indicand ca ele sunt mai recente. Suprafata planetei Mercur este de asemenea indoita de bombarile mareice cauzate de Soare – mareele provocate de Soare pe Mercur sunt cu aproximativ 17% mai puternice decat cele provocate de Luna pe Pamant.
Ca si suprafata Lunii, suprafata planetei Mercur a suferit efectele proceselor de eroziune cosmica. Vantul solar si impacturile cu micrometeoriti pot sa mareasca albedoul si sa altereze proprietatile reflectorizante ale suprafetei.
Temperatura medie la suprafata planetei Mercur este de 452 K (179° C) dar variaza intre 90 K (-183° C) si 700 K (427° C), din cauza lipsei atmosferei; in comparatie, temperatura pe Pamant variaza cam 80 K. Lumina solara pe suprafata planetei Mercur este de 6,5 ori mai intensa decat pe Pamant, cu o valoare a constantei solare de 9,13 kW/m².
In mitologia romana, Mercur este zeul comertului, fiind echivalentul lui Hermes in mitologia greaca.
Mercur a fost "vizitat" de o singura naveta spatiala, Mariner 10. Aceasta a survolat planeta de trei ori intre 1974 si 1975. Cu toate acestea doar 45% din suprafata sa a fost cartografiata (si, din pacate, este prea aproape de Soare pentru a fi efectuate masuratori sigure).
Variatia temperaturii la suprafata planetei este cea mai mare din intregul sistem solar, temperaturile atingand valori intre 90 K si 700 K.
Interiorul planetei este dominat de un miez de fier cu o raza de 1800-1900 km. Patura esterioara este alcatuita, ca si in cazul Terrei, din roca si groasa de 500-600 km.
Aceasta mica lume este acoperita de cratere si arata asemanator lunii noastre. Atmosfera este foarte rarefiata, aproape inexistenta, si este alcatuita din praful de la suprafata ridicat de catre vantul solar.
SURSA 02
Mercur este cea mai apropiata planeta de Soare, este si cea mai mica dintre planete. Ea are un relief de tip lunar , cu numeroase cratere semne ale unei activitatii vulcanice, in trecut depresiunii, ridica-turii, folii, munti nu prea inalti , atmosfera rarefianta , magnetosfera
nucleu din fier.
Din cauza temperaturii si a dilatatiilor puternice aici nu prea exista viata.
Mercur este cea mai apropiata planeta de Soare si a 8-a ca marime. Mercur este mai redusa ca diametru chiar decat Ganymede si Titan dar e mai masiva.
orbita: 57,910,000 km (0.38 UA) de Soare
diametru: 4,880 km
masa: 3.30e23 kg
În mitologia romana Mercur e considerat zeul comertului, calatorilor, echivalentul roman al zeului Hermes, mesagerul Zeilor. Numele se datoreaza probabil miscarii rapide a planetei.
Mercur e cunoscut din timpul sumerienilor (mileniul 3 inainte de Cristos). A primit doua nume din partea grecilor: Apollo ca stea a diminetii si Hermes ca stea a serii. Astronomii greci stiau totusi ca e vorba de un singur astru. Heraclit credea ca Mercur si Venus orbiteaza Soarele, nu Pamantul.
Mercur a fost vizitat de o singura naveta spatiala, Mariner 10. Ea a zburat de trei ori, in 1974 si 1975. Doar 45% din suprafata a fost studiata si, din nefericire, este prea aproape de Soare pentru a obtine imagini cu HST.
Mercur are o orbita puternic excentrica; la periheliu e la doar 46 milioane km de Soare dar la afeliu este la 70 milioane Km. Periheliul are o miscare de rotatia foarte lenta. Astronomii din sec.19 au facut observatii foarte precise ale parametrilor orbitali ai lui Mercur dar nu i-au putut explica folosind mecanica newtoniana. Diferentele minore intre valorile obtinute si cele prezise au constituit o problema un timp indelungat. Se credea ca o alta planeta (numita Vulcan) exista in apropierea lui Mercur. Raspunsul real s-a dovedit a fi mai dramatic insa: Teoria Relativitatii Generalizata a lui Einstein! Explicarea cu ajutorul acesteia a miscarii lui Mercur a contribuit decisiv la acceptarea teoriei.
Pana in 1962 se credea ca “ziua" lui Mercur coincide cu “anul" sau, si ca se afla tot impul cu aceeasi parte spre Soare tot timpul, precum Luna fata de Pamant. Presupunerea s-a dovedit falsa in 1965 cu ajutorul radarelor doppler. Se stie ca Mercur se roteste de trei ori in 2 ani. Mercur este singurul corp din sistemul solar care are o rezonanta orbitala/rotationala cu o ratie diferita de 1:1.
Acest fapt si excentricitatea puternica a lui Mercur produce efecte ciudate pentru un observator al suprafetei lui Mercur. La anumite longitudini un observator vede Soarele rasaring si apoi i se pare ca acesta creste in diametru pe masura ce se deplaseaza spre zenit. Acolo unde Soarele pare ca se opreste, efectul se inverseaza si acum pare ca el descreste ca dimensiuni. Toate acestea in timp ce stelele se misca de 3 ori mai repede pe cer. Observatori aflati in alte locatii sunt martorii altor imagini, la fel de ciudate insa.
Temperatura variaza pe Mercur intre 90 K si 700 K. Temperatura pe Venus e usor mai ridicata dar foarte stabila.
Mercur se aseamana destul de mult cu Luna: suprafata sa e puternic afectata de cratere si foarte veche; nu are placi tectonice. Pe de alta parte, Mercur este mult mai densa decat Luna (5.43 gm/cm3 fata de 3.34). Mercur e a doua planeta (mare) ca densitate in sistemul solar, dupa Pamant. De fapt , densitatea Pamantului se datoreaza si compresiei gravitationale. Fara aceasta, Mercur ar fi cea mai densa planeta din sistemul solar. Asta indica prezenta unui nucleu de fier mai mare decat al Pamantului. Stratul de silicat este probabil destul de redus.
Mercur are in interior pe o raza de1800-1900 km fier. Învelisul de silicat are doar 500-600 Km. Partial, interiorul este topit.
Mercur are o atmosfera ingusta, formata din atomi adusi de vantul solar. Pentru ca Mercur e asa de fierbinte, acesti atomi ajung rapid in spatiu. Spre deosebire de Pamant si de Venus, atmosfera sa nu este asa de stabila.
Suprafata lui Mercury evidentiaza numeroase santuri, unele de sute de km lungime si de pana la 3 km latime. Unele traverseaza cratere si par sa fi fost formate prin compresie. Se estimeaza ca suprafata lui Mercur s-a restrans cu 0.1% (1 km din raza planetei).
Una din cele mai ample formatiuni de pe Mercur este Bazinul Caloris Basin are cam 1300 km in diametru. Este similar bazinelor de pe Luna. Asemenea acestora, a fost probabil provocat de un puternic impact din istoria sistemului solar. Acesta a provocat probabil si formele ciudate din partea opusa a planetei (stanga).
Înafara terenului afectat de cratere, exista pe Mercur si suprafete relativ plane. Sunt explicabile ca rezultat al actiunii unor cratere.
O analiza mai noua a datelor luate de Mariner dovedeste prezenta unei activitati vulcanice recente. Dar e nevoie de date suplimentare pentru a confirma aceasta ipoteza.
Surprinzator, observatii ale Polului Nord al lui Mercur evidentiaza prezenta ghetii in anumite cratere.
Mercur are un camp magnetic redus ca intensitate, cam 1% din cel al Pamantului.
Mercur nu are sateliti.
Mercur e adesea vizibil cu ochiul liber, insa se afla aproape de Soare.
In 1974 naveta Mariner 10 viziteaza planeta Mercur Mariner 10, naveta americana de explorare, fara echipaj uman, lansata de NASA in noiembrie 1973, devine prima naveta spatiala care a vizitat planeta Mercur, trimitand pe Pamant imagini cu prim-planuri ale corpului ceresc, care de obicei e intunecat, din cauza apropierii de soare. Mariner 10 vizitase cu opt saptamani in urma planeta Venus, insa doar in scopul de a utiliza gravitatia acestei planete pentru a o catapulta catre cea mai apropiata planeta fata de soare. In cele trei vizite ale planetei Mercur, intre 1974 si 1975, naveta NASA a facut imagini detaliate ale planetei si a reusit sa cartografieze aproximativ 35 la suta din suprafata acesteia, care prezinta numeroase cratere, fiind asemanatoare celei a Lunii. Mercur este a penultima planeta ca marime din sistemul solar si face o orbita completa in jurul soarelui in 88 de zile terestre. Datele trimise de Mariner 10 au demontat teoria potrivit careia planeta nu se invarte in jurul axei sale. De fapt, planeta are o perioada de rotatie foarte lenta care se intinde de-a lungul a 58 de zile terestre. Mercur este o lume fara apa, fara aer, care fie se incinge, fie ingheata, pe masura ce se roteste. Temperatura suprafetei planetei Mercur variaza intre 800 de grade Fahrenheit, cand este cu fata spre Soare si -279 de grade, cand este cu fata indreptata spre partea opusa. Planeta nu are nici un satelit cunoscut. Mariner 10 este singura naveta spatiala creata de om care a vizitat Mercurul pana in prezent.
SURSA 03
Mercur este planeta cea mai apropiata de Soare, orbitandu-l o data la fiecare 88 zile. Luminozitatea sa variaza intre -2,0 si 5,5 in magnitudine aparenta, dar nu este usor de vazut fiindca cea mai mare separare angulara (cea mai mare elongatie) fata de Soare este de doar 28,3°, insemnand ca se poate vedea doar imediat dupa apusul Soarelui. Planeta ramane inca intr-o relativa obscuritate fiindca, in comparatie cu celelalte planete, putine lucruri se stiu despre ea: singura nava spatiala care s-a apropiat de Mercur a fost Mariner 10 (1974-1975), care a cartografiat doar 40%-45% din suprafata planetei.
Fizic, planeta Mercur este similara in aparenta cu Luna fiindca este brazdata de cratere. Ea nu are sateliti naturali si nici atmosfera reala. Planeta are un nucleu mare de fier care genereaza un camp magnetic de 100 de ori mai slab decat cel al Pamantului. Temperatura la suprafata planetei Mercur variaza de la aproximativ 90 K pana la 700 K, punctul subsolar fiind cel mai fierbinte si fundul craterelor de langa poli fiind punctele cele mai reci.
Observatii inregistrate ale planetei Mercur dateaza din vremea sumerienilor, in al treilea mileniu inaintea erei noastre. Romanii au numit planeta dupa zeul mesager Mercur (in Grecia Hermes, in Babilonia Nabu), probabil datorita miscarii aparent rapide pe cerul crepuscular. Simbolul astronomic pentru Mercur este o versiune stilizata a capului zeului avand o palarie cu aripi, pe un caduceu, un antic simbol astrologic. Înainte de secolul 5 i.e.n., astronomii greci credeau ca planeta e formata din doua obiecte separate: una vizibila doar la rasarit si cealalta vizibila doar la apus. În India, planeta a fost denumita Budha, dupa fiul Chandrei (al Lunii). Culturile chineza, coreana, japoneza si vietnameza fac referiri la planeta Mercur sub denumirea de Steaua apei, denumire bazata pe cele Cinci Elemente.
Date despre Mercur
* Raza ecuatoriala = 2.443 km (38,25% din raza Pamantului)
* Înclinare ecuatoriala = 36"
* Masa = 3,28 × 1023 kg (5,5% din masa Pamantului)
* Densitate medie = 5.400 kg/m3
* Perioada de rotatie = 58 zile 14 h
* Distanta medie a orbitei = 57.909.400 km (0,3871 ua)
* Perioada orbitala = 88 zile
* Excentricitatea orbitei = 0,206
* Înclinarea orbitei = 7°
* Nr. de sateliti = 0
Mercur este una din cele patru planete terestre, insemnand ca este un corp pietros, ca si Pamantul. Este cea mai mica dintre cele patru, cu un diametru de 4879 km la ecuator si ca si compozitie are aproximativ 70% metal si 30% silicati. Ca densitate, Mercur este pe locul doi in Sistemul Solar, cu 5430 kg/m³, cu putin mai mica decat cea a Pamantului.
1.Crusta - 100-200 km grosime
2.Manta - 600 km grosime
3.Nucleu - 3.600 km diametru
Densitatea mare a planetei Mercur poate fi utilizata pentru a arata detalii despre structura sa interna. În timp ce densitatea mare a Pamantului rezulta partial din comprimarea nucleului, Mercur este mult mai mica si regiunile sale interne nu sunt atat de comprimate. Asadar, pentru ca ea sa aiba o densitate atat de mare, nucleul sau trebuie sa fie mare si bogat in fier. Geologii estimeaza ca nucleul planetei Mercur ocupa aproximativ 42% din volumul sau (nucleul Pamantului ocupa aproximativ 17% din volumul sau).
Deasupra nucleului este mantaua care are 600 km grosime. Se crede ca in trecutul planetei Mercur, un impact catastrofal a avut loc, fiind lovita de un corp cu diametrul de cateva sute de kilometri care a catapultat mare parte din mantaua originala, rezultant o manta relativ subtire in comparatie cu nucleul ei mare, dar exista si teorii alternative care sunt discutate mai jos.
Se crede ca planeta Mercur are o crusta in jur de 100-200 km grosime. O trasatura distinctiva a planetei Mercur este ca are foarte multe rifturi, unele extinzandu-se pe sute de kilometri. Se crede ca acestea s-au format in timp ce nucleul si mantaua planetei s-au racit si s-au contractat dupa ce crusta s-a solidificat. Planeta Mercur are un continut de fier mai mare decat oricare alta planeta majora din sistemul nostru solar. Mai multe teorii au fost propuse pentru a explica metalicitatea mare a planetei. Cea mai acceptata dintre teorii este cea conform careia Mercur avea de la inceput o proportie a metalo-silicatilor similara cu meteoritii de condrita si o masa de aproximativ 2,25 ori mai mare decat masa curenta dar la inceputurile istoriei sistemului solar, planeta Mercur a fost lovita de un planetoid avand aproximativ 1/6 din masa sa. Impactul ar fi indepartat mare parte din crusta si manta, lasand nucleul in urma. O teorie similara a fost propusa pentru a explica formarea Lunii.
O alta teorie spune ca Mercur s-ar fi format din nebuloasa solara inainte ca energia eliberata de Soare sa se stabilizeze. Planeta ar fi avut initial de doua ori masa prezenta. Dar protosteaua s-a contractat, temperaturile in preajma planetei Mercur puteau sa ajunga la 2.500-3.500 K, posibil chiar sa fi ajuns la 10.000 K. Mare parte din rocile de la suprafata ar fi putut sa fie vaporizate la astfel de temperaturi, formand o atmosfera de “vapori de roca" care ar fi putut sa fie dusi mai departe de vantul solar.
O a treia teorie sugereaza ca nebuloasa solara a cauzat o forta de frecare cu particulele din care se facea acretia planetei Mercur, ceea ce inseamna ca particulele mai usoare s-au pierdut din materialul de acretie. Fiecare din aceste teorii prezice o alta compozitie a suprafetei planetei si doua viitoare misiuni spatiale, Messenger si BepiColombo vor face observatii si vor testa teoriile.
Suprafata
Suprafata planetei Mercur este foarte similara in aparenta cu cea a Lunii, pe ea existand campii intinse gen “mare" (numele de mare a fost dat de observatorii din antichitate care credeau ca petele negre de pe suprafata Lunii sunt mari si oceane iar partile luminoase sunt continente) si cratere numeroase, indicand ca planeta este geologic inactiva de miliarde de ani. Numarul mic de misiuni fara echipaj spre Mercur dovedesc ca geologia acestei planete este cea mai putin inteleasa dintre planetele terestre.
Bazinul Caloris de pe Mercur este unul din cele mai mari cratere de impact din Sistemul Solar
În timpul si la scurt timp dupa formarea planetei Mercur, ea a fost puternic bombardata de comete si asteroizi pentru o perioada care s-a sfarsit acum 3,8 miliarde de ani. În timpul acestei perioade de intensa formare a craterelor, planeta a primit impacturi pe toata suprafata sa, aceste impacturi fiind facilitate de lipsa unei atmosfere care sa incetineasca acele corpuri. În acest timp planeta a fost activa vulcanic, bazine cum ar fi Bazinul Caloris au fost umplute cu magma din interiorul planetei, care a produs campii similare cu marile gasite pe Luna.
Craterele de pe Mercur variaza in diametru de la cativa metri pana la cateva sute de kilometri in diametru. Cel mai mare crater cunoscut este gigantul Bazin Caloris, cu un diametru de 1300 km. Impactul care a dat nastere Bazinului Caloris a fost atat de puternic incat a cauzat eruptii de lava si a lasat un inel concentric de peste 2 km inaltime inconjurand craterul de impact. La antipodul Bazinului Caloris este o regiune intinsa stranie si deluroasa numita “Terenul Straniu". Se crede ca valurile de soc de la impact au calatorit in jurul planetei si, cand s-au intalnit la antipodul bazinului (180°, pe partea cealalta), tensiunile mari au cauzat fracturi extensive ale suprafetei. Alternativ, s-a sugerat ca acest teren s-ar fi putut forma ca rezultat al convergentei materialului expulzat la antipodul bazinului.
Asa numitul "Teren Straniu" a fost creat de Bazinul Caloris la punctul antipodal al planetei
Campiile planetei Mercur au doua varste distincte: campiile mai tinere sunt mai putin craterate si probabil au fost create cand rauri de lava au ingropat terenul de timpuriu. O trasatura neobisnuita a suprafetei planetei este existenta cutelor de compresie care se intersecteaza pe campii. Se crede ca in timp ce interiorul planetei se racea, s-a contractat si suprafata sa a inceput sa se deformeze. Cutele pot fi vazute deasupra altor trasaturi, cum ar fi cratere si campii mai netede, indicand ca ele sunt mai recente. Suprafata planetei Mercur este de asemenea indoita de bombarile mareice cauzate de Soare – mareele provocate de Soare pe Mercur sunt cu aproximativ 17% mai puternice decat cele provocate de Luna pe Pamant.
Ca si suprafata Lunii, suprafata planetei Mercur a suferit efectele proceselor de eroziune cosmica. Vantul solar si impacturile cu micrometeoriti pot sa mareasca albedoul si sa altereze proprietatile reflectorizante ale suprafetei.
Temperatura medie la suprafata planetei Mercur este de 452 K (179° C) dar variaza intre 90 K (-183° C) si 700 K (427° C), din cauza lipsei atmosferei; in comparatie, temperatura pe Pamant variaza cam 80 K. Lumina solara pe suprafata planetei Mercur este de 6,5 ori mai intensa decat pe Pamant, cu o valoare a constantei solare de 9,13 kW/m².
Bani pe net din clickuri. Poti face 10 $ pentru fiecare clik. Iar bani ii poti scoate cind in cont ai 10000$.Este greu,dar cind ajungi la aceasta suma te faci bogat. Incearca!!! Plus poti sati inviti prieteni in functie ca referali si deasemenea vei cistiga cu ei! Intra nu rata sansa http://www.tendollarclick.com/index.php?ref=nicusor9292
RăspundețiȘtergere